COMUNICAT DE PRESA

Uniunea Naţională a Patronatului Român, împreună cu Asociaţia Natională Profesională din sectorul gazelor naturale (ANPROGAZ) solicită Guvernului ca sumele provenite din majorarea preţului gazelor naturale şi a energiei electrice, ca urmare a alinierii la normele UE a politicilor economice ale României din domeniul energetic, să fie reinvestite în folosul consumatorilor.
COMUNICAT DE PRESA

Este un fapt cert că printre beneficiarii creşterilor de preţuri sunt marii operatori care au cumparat cele mai importante companii din sectorul gazelor naturale. De aceea, UNPR propune în acest sens înfiinţarea unui fond de reabilitare a sistemului energetic care să aibă ca scop garantarea investiţiilor în acest sector. Acest fond alimentat din diferenţele rezultate în urma alinierii preţurilor ar putea duce la încurajarea băncilor în acordarea de credite destinate reabilitarii sistemului precum şi pentru realizarea de investiţii de tip greenfield.
In ceea ce priveşte noul sistem de tarifare a serviciilor din sectorul gazelor naturale, acesta a stârnit un ecou uriaş, din păcate negativ, în rândul consumatorilor de gaze. Prin această masură luată de Autoritatea Naţională de Reglementare din sectorul Gazelor Naturale (ANRGN) preţurile plătite către operatorii sistemelor de distribuţie, în principal, au crescut cu sume considerate a fi inacceptabile. UNPR îşi expimă susţinerea faţă de sistemul de abonamente propus de către ANRGN şi exclus prin intervenţia Guvernului României. Lipsa de comunicare şi de informare a publicului cu privire la oportunitatea introducerii acestui abonament va avea din păcate efecte dezastruase la nivelul consumatorilor casnici începând din iarna următoare. Introducerea abonamentului la gaze, perceput în mod eronat ca o taxă pe consumator, ar fi permis o predictibilitate a investiţiilor în domeniul industrial dar şi în cazul consumatorilor casnici, care ar fi suportat treptat costul pentru consumul de gaze. Măsura luată de Guvern va avea beneficii temporare, urmând ca în perioada de iarnă costurile pentru gazele naturale să fie greu de suportat pentru majoritatea populaţiei.

Partea cea mai importantă din toată această strategie a fost însă trecută cu vederea şi anume: Corelarea preţului gazelor din producţia internă cu preţul gazelor provenite din import şi cu preţurile practicate în Uniunea Europeană.
Plecându-se de la necesitatea alinierii preţurilor , odată cu intrarea României în UE începând cu data de 1 ianuarie 2007, preţul gazului la intern va sări într-o perioadă foarte scurtă (un an şi câteva luni) de la 60 dolari pentru 1000 mc, cât a fost la sfarsitul anului 2004, la aproximativ 170 – 200 $/ 1000 mc, la începutul anului 2007. Acest lucru se va realiza prin majorări succesive, trimestriale. (Pentru 1 octombrie 2005, ANRGN a anunţat un preţ de 105 dolari la mia de mc iar pentru primul trimestru din 2006, dacă lucrurile vor continua în acest fel, preţul va creşte cu înca 5 % şi va ajunge la o valoare de cel puţin 120 $.) Desigur că se pot invoca argumente şi contraargumente întemeiate atât în favoarea demersului ANRGN (deschiderea pieţei gazelor şi pentru alţi investitori, eliminarea concurenţei neloiale între agenţii economici care operează pe piaţa europeană, utilizarea eficientă a resurselor naturale, etc) cât şi în defavoarea acestor politici, cele mai importante fiind cele legate de salariile medii din ţara noastră a căror creştere nu va urma nici pe departe traseul preţurilor din sectorul energetic în general.

Date tehnice privind piaţa gazelor naturale
Consumul anual de gaze naturale în România este de aproximativ 18 miliarde mc (la nivelul anului 2004). Această cantitate este asigurată din producţia internă (65%, cca 12 miliarde mc) cât şi din import (cca. 6 miliarde mc). Este interesant de observat că la o valoare de 60 $/1000mc producătorii interni au încasat 720 milioane dolari pentru producţia anului 2004 iar prin alinierea preţului stabilită de ANRGN în 2005 vor încasa (la o valoare medie de 90 $/1000 mc) aproximativ 1,1 miliarde dolari. Adică un plus de 300 milioane dolari. Pentru anul 2006 se va adauga o valoare dublă iar pentru anul 2007 venitul suplimentar faţă de începutul perioadei de creştere a preţului se va tripla. Practic în perioada 2005- 2006-2007 către producatorii interni se va îndrepta o maree “verde” în valoare de cca.
1 miliard de dolari. Aceste resurse financiare suplimentare se vor asigura de către consumatori, atât din industrie cât şi din zona formată de consumatorii rezidenţiali.

OPINIA UNPR. Problema pe care UNPR doreşte a fi pusă în discuţie, în numele membrilor săi, societăţi comerciale consumatoare de gaze naturale dar şi agenţi economici care activează în sectorul gazelor naturale este aceea de a se analiza dacă aceste sume uriaşe de bani să fie lăsate la latitudinea operatorilor (de stat sau privaţi) din sectorul gazelor naturale, care nu fac nimic în plus faţă de activitatea obişnuită, normală de până în acest moment, fiind marii beneficiari ai unui act istorico-politic prin care se triplează valoarea produsului lor – sau este necesară o abordare coerentă la nivel macroeconomic şi formularea unui set de politici economice în acest domeniu prin care o parte din aceşti bani să fie redirecţionată spre consumatori (aceştia fiind cei mai afectaţi) prin programe privind utilizarea eficientă a energiei. Ne gândim aici la modernizarea proceselor tehnologice în industrie prin sprijinirea achiziţiilor de echipamente cu randamente superioare în utilizarea de gaze naturale, aparatura pentru controlul pierderilor şi realizarea de economii energetice. În zona consumatorilor rezidenţiali se propune înlocuirea aparaturii adeseori arhaice cu pericol în exploatare cu una eficientă şi sigură şi dezvoltarea sistemelor de distribuţie a gazelor, în special în zone în care nu există alternative pentru alţi combustibili.
Aceste programe ar reprezenta parteneriate de tip public/privat sub controlul societăţii civile din acest domeniu, care ar putea elimina situaţiile de tensiune dintre consumatori şi instituţiile/agenţii economici care reprezintă statul, dar mai ales ar putea îndeparta bănuielile populaţiei privind privatizările făcute în sistemul energetic.